Calitatea unei evaluări a riscurilor profesionale depinde în mod direct de metoda de evaluare utilizată.
Metoda de evaluare este doar un instrument care, dacă este corespunzător pentru situația evaluată și utilizată cu profesionalism, ajută la determinarea unui diagnostic corect al situației de lucru evaluate, permițând alegerea tratamentului eficient de prevenire și protecție.

O metodă neadecvată compromite, încă de la început, întregul proces de evaluare a riscurilor profesionale, producând, în cel mai bun caz, doar un document birocratic.

Utilizarea unei metode neadecvate poate conduce la identificarea incompletă și evaluarea eronată a riscurilor.

De fapt, sunt metode care, prin format, nici nu solicită identificarea pericolelor și/sau a riscurilor, deoarece le „confundă” cu factori de risc sau cauze.

Evaluatorii de risc, utilizând aceste metode, pretind că utilizează date statistice care, în realitate, nu există și chiar dacă ar exista, acestea nu au legătură cu situația concretă a riscului evaluat. Mai mult, nici nu argumentează tehnic "probabilitatea".

Rezultatul este o estimare și o evaluare eronată a riscurilor, care, de multe ori, este luată în serios și poate avea consecințe grave.

Un diagnostic greșit este înșelător, creează falsa impresie de siguranță și nu conduce la alegerea unor măsuri eficiente pentru controlul pericolelor și al riscurilor aferente.

De asemenea, într-o întreprindere, metodele de evaluare nu trebuie să fie statistice - fără statistici imaginate și fără riscuri globale pe post sau chiar pe întreaga unitate, abordări care sunt profund greșite într-o evaluare a riscurilor, deși se regăsesc destul de des în practica actuală.

Metodele trebuie să faciliteze o evaluare bazată exclusiv pe situația concretă existentă și/sau pe situațiile care pot fi previzionate în mod rațional.